Catedrala Sfântul Alexandru, situată în centrul orașului Alexandria, impresionează prin arhitectură, dimensiuni și picturi. Ea poate fi privită și ca o galerie de artă, deoarece, pe 2000 de metri pătrați, se întind picturi ale maestrului Ștefan Luchian și colaboratorii săi, sau ca o necropolă domnească, deoarece adăpostește osemintele domnitorului Al.D. Ghica.
‘Catedrala Sf. Alexandru, ca orice realizare a oamenilor, este o amprentă istorică care exprimă dorința oamenilor, a vremurilor de atunci, care exprimă credința lor, care exprimă dragostea de frumos și dorința de a se înveșnici încă din această viață trecătoare și pământească. Istoria catedralei este foarte strâns împletită cu istoria orașului Alexandria, orașul luând ființă în anul 1834 prin elaborarea Ekstrucției ca și constituție a orașului, iar în anul 1835, pe această locație a fost construită prima biserică din Alexandria cu hramul Sfântul Ierarh Alexandru, hramul care este și astăzi, numai că, bisericuța de atunci fiind făcută la posibilitățile de atunci, din lemn, foarte repede a devenit neîncăpătoare și, la 1869, s-a pus fundația actualei catedrale a cărei construcție a durat 29 de ani. Târnosirea ei, adică inaugurarea, s-a făcut la 6 decembrie 1898, când a fost declarată finalizată cu toate podoabele pe care le conține’, a explicat pentru AGERPRES preotul paroh Gheorghe Popa.
Catedrala are 42 de metri lungime și 26 de metri lățime. Catapeteasma are zece metri, este realizată în stil neogotic iar policandrul este lucrat la Viena. Construcția apare în interior sub formă de cruce iar la exterior sub formă de navă.
‘În primul rând, biserica a fost gândită ca un popas duhovnicesc, ca un loc de rugăciune, ca o casă a lui Dumnezeu, însă pentru că Dumnezeu este expresia frumuseții, a perfecțiunilor, pentru că credința în sine întărește și pune în evidență valențele omului, adică chipul lui Dumnezeu din om, rațiunea, gândirea și simțirea, așa se explică faptul că, de-a lungul istoriei, aproape toate, dacă nu chiar toate lucrările de artă, au în ele amprenta credinței. Deci biserica a generat frumosul și, sigur, nici creștinii în Alexandria nu au făcut excepție și au căutat să împodobească lăcașul lor de cult cel mai drag cu lucrări de excepție, de artă care se păstrează până astăzi și care avem nădejdea că vor reprezenta și de acum încolo mândria sufletească a acestui oraș. Prin însuși faptul că această biserică a fost gândită ca o catedrală, într-un moment în care orașul Alexandria nu era decât un sat mai mare cu clădiri de maxim P+1, iată alexăndrenii au gândit să construiască o catedrală de 45 de metri înălțime care impresionează prin masivitatea și arhitectura ei și care impune prin frumusețea decorativă atât interioară cât și exterioară. Au apelat la meșteri de excepție pentru a împodobi biserica lor astfel încât într-adevăr să fie o bijuterie”, a afirmat preotul paroh.
El spune că toate candelele din argint sunt făcute după modelul celor de la Domnița Bălașa din București, iar vitraliile sunt relizate de un meșter de excepție care a fost cooptat și de Casa Regală pentru a confecționa vitraliile de la Castelul Peleș și policandrele din bronz aurit au fost făcute la Viena. Mozaicul floral executat de un meșter italian, s-a păstrat foarte bine, este în sine o lucrare de artă. În consonanță cu pavimentul, tot câmpul floral mural a fost făcut tot de un italian, la inițiativa pictorului Ștefan Luchian, care a fost angajat de primăria Alexandriei să execute lucrarea de pictură.
„Construcția catedralei a durat 29 de ani. În vreme de sărăcie, în vreme de lipsuri — pentru că atunci România trecea prin mari transformări era în vremea regulamentului organic, apoi a venit Războiul de Independență, știm care era situația țăranilor. De fapt, toate marile lucrări ale omenirii s-au realizat cu jertfă și în vreme de sărăcie. Nimeni n-a construit din bogăție materială ci numai din bogăție sufletească și dragoste. Cu toată această delungire a construcției, totuși, primăria văzându-se presată și de autorități și de situația în sine, apelând la Ștefan Luchian, l-a obligat să execute lucrarea de pictură a catedralei în numai cinci luni, în vara anului 1898. Ștefan Luchian a avut în echipă pe Constantin Artachino dar timpul nu le permitea să execute toată lucrarea de pictură interior și exterior și atunci ei s-au rezumat să execute numai tablourile din biserică, icoanele, iar tot câmpul acesta floral, spuneam, l-au cedat unui italian care a împodobit restul suprafeței cu ornamente florale și geometrice”, precizează preotul Gheorghe Popa.
Tot parterul bisericii este pictat de Ștefan Luchian iar turla mare și pandantivii, de Artachino.
„Este un lucru excepțional faptul că Ștefan Luchian a pictat în catedrală, deoarece noi știm că el nu a fost un pictor bisericesc. El a fost peisagist, sunt celebre tablourile lui cu flori, dar atunci, fiind tânăr, necesitatea de a trăi sigur l-a împins spre a accepta acest contract, însă talentul lui de excepție și-a lăsat amprenta și pentru faptul că astăzi catedrala este aproape unicat în ceea ce privește pictura murală bisericească a lui Ștefan Luchian, îi oferă acesteia o notă deosebită”, a completat preotul.
Pe lângă valoroasele picturi, patrimoniul catedralei a fost îmbogățit în urmă cu aproximativ douăzeci de ani prin aducerea unui sarcofag cu o deosebită însemnătate pentru județ.
„Pe parcursul timpului, biserica a fost completată cu alte lucrări de artă. Este vorba de un sarcofag, monument funerar închinat voievodului Alexandru Dimitrie Ghica, ce a fost comandat de Alexandru Ioan Cuza, primul domn al României, meșterilor pietrari și care a fost executat imediat după moartea lui Alexandru Dimitrie Ghica când încă Cuza era domn al României, deci înainte de 1866. El este deosebit. Este împodobit cu spadă, sceptru, mantie de hermină, coroana regală și a fost adus în Catedrala Sfântul Alexandru în anul 1994, iar sub sarcofag se găsesc depuse înseși osemintele domnitorului Al.D. Ghica, ceea ce face din această catedrală, necropolă domnească”, subliniază preotul paroh.
Între anii 1997-2012 Catedrala a fost restaurată — s-au efectuat lucrări de consolidare, subzidire, reamenajări exterioare la învelitoare, inclusiv refacerea picturii de către o echipă de restauratori agreată de ministerul culturii, condusă de Marian Drăghici — și resființită, la 30 august 2012, de Preasfințitul părinte Episcop Galaction al Alexandriei și Teleormanului.
„Chiar dacă nu privim această biserică ca pe o zestre strămoșească, ca pe un locaș de cult să o privim ca pe o galerie de artă pentru că nu avem la îndemână o suprafață de 2000 de metri pătrați pictată de Ștefan Luchian așa pur și simplu și să o neglijăm pentru că ea se află într-o biserică. Ea este zestrea orașului și trebuie să facem tot posibilul să o lăsăm celor de după noi așa cum noi am primit-o”, subliniază Gheorghe Popa.
Ceasul catedralei este un alt simbol al orașului. La fiecare oră fixă, acesta intonează o melodie cu care alexăndrenii s-au obișnuit și fără de care viața lor cotidiană nu ar mai fi la fel.
‘Inițial, la Catedrala Sf. Alexandru a existat un ceas mecanic Paul Garnier care a fost instalat odată cu inaugurarea construcției în anul 1898. El arăta ora prin cadranele atașate prin cele două turle mici dar, din păcate, a fost distrus prin anii ?50, deoarece mecanismul principal era așezat sub clopotul mare. Clopotul mare a căzut în momentul în care era tras pentru sărbătoare și a distrus mecanismul ceasului. Nu s-a mai putut repara niciodată. Între timp, preotul Banu Ionel, în preajma anilor 1989, a făcut acest ceas electronic care a cântat prima dată în anul 1990, după Revoluție, intonând imnul ?Cu noi este Dumnezeu’.A făcut o impresie deosebită și face parte din viața orașului Alexandria pentru că, în momentele în care intervin diverse defecțiuni din diverse motive, alexăndrenii imediat ne apostrofează ?nu mai merge ceasul’. În perioada Paștelui cântă imnul creștin ‘Hristos a înviat!”, a mai spus preotul Gheorghe Popa.
La construirea catedralei s-au folosit peste o mie de cărămizi, grosimea zidurilor variind între doi metri la bază și un metru la cornișă. Ca urmare a înființării Sfintei Episcopii a Alexandriei și Teleormanului, la 15 februarie 1996, Catedrala Sf. Alexandru a devenit Catedrală Episcopală.