Municipiul Turnu Măgurele, port la Dunăre, este situat în extremitatea de sud a României, la marginea de sud a Câmpiei Boianului, la 23-29 m altitudine, la 50 km sud-vest de municipiul Alexandria (reședință de județ).
În arealul orașului a fost descoperit un tezaur de aur datând din epoca târzie a bronzului, alcătuit din trei brățări, mai multe inele și un colier, precum și un tezaur monetar format din monede din argint, provenite din insula Tassos și din Macedonia, cu largă circulație în sec.II î. Hr., fapt ce atestă că aici se afla o așezare geto-dacă cu largi resurse economice, capabilă să întrețină relații de schimb. În zona comunei Ciuperceni a existat un castru roman.
Pe teritoriul de azi al municipiului a existat cetatea romano-bizantină Turris, cu un turn circular de apărare datând din secolele II-IV, menționată în secolul VI într-una din scrierile istoricului bizantin Procopius din Cezareea.
Pe ruinele cetății Turris (abandonată în secolul VI), domnul Țării Românești Mircea cel Bătrân (1386-1418) a construit, în anii 1386-1393, o cetate pe care a numit-o Turnu sau Nicopolul Mic.
Cucerită de oastea otomană, sub comanda lui Baiazid, în anul 1394, cetatea a fost recucerită, în 1395, de Mircea cel Bătrân. A fost ocupată de turci în 1417, rămânând în stăpânirea acestora până în 1829. Din 1545 a devenit centrul raialei turcești Turnu. După pacea de la Adrianopol (1829) localitatea a fost retrocedată de către turci Țării Românești, iar cetatea a fost părăsită și dărâmată.
Orașul Turnu Magurele a luat ființă în 1836, prin edictul dat de domnul Țării Românești Alexandru Ghica (1834-1842). Ulterior, în 1860, a devenit un important punct de vamă și centru comercial, la trecerea peste Dunăre, pentru mărfurile care intrau și ieșeau din Țara Românească.
A fost unul dintre puternicele centre revoluționare de la 1848. În 1859, Unirea Principatelor Române produce aici un mare entuziasm, iar ca semn al prețuirii lor locuitorii din Turnu Măgurele îi oferă în dar lui Al.I.Cuza o sabie gravată, aflată azi la Muzeul Național de Istorie din București.
În timpul Războiului de Independență (1877-1878) aici s-au organizat mari depozite de armament și furaje pentru front, s-au amenajat spitale, Turnu Măgurele fiind unul din punctele de susținere a operațiunilor militare. Pe podul de vase de la Turnu Măgurele-Nicopole s-au transportat alimente și muniții pentru front, au fost trimise în țară convoaie de prizonieri și răniți, s-au reîntors trupele române după victoria repurtată asupra armatei otomane.
În secolele XIX și XX, Turnu Măgurele a fost de mai multe ori reședința județului Teleorman.
După actul de la 23 august 1944, când România a întors armele, alăturându-se coaliției Națiunilor Unite, în perioada 23-31 august, pe Dunăre, la Turnu Măgurele au fost capturate mai multe șlepuri germane.
În a doua jumătate a secolului XX predominante au fost industria chimică și cea de prelucrare a legumelor, iar în 1962 a început construirea Combinatului de îngrășăminte chimice. La 5 aprilie 1978, în zona Turnu Măgurele-Nicopole (Bulgaria), au început lucrările de construcție a unui complex hidroenergetic și de navigație, în cooperare cu Bulgaria.
A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din 2011 Turnu Măgurele avea 24.772 locuitori.
Principalele monumente care pot fi văzute la Turnu Măgurele și în vecinătatea acestuia sunt: ruinele cetății medievale Turnu (secolul XIV), care se află în partea de sud a municipiului; Catedrala ortodoxă ”Sf. Haralambie”, situată în centrul municipiului, construită pe locul unei vechi bisericuțe între anii 1900-1902, după planurile arhitectului francez Andre Lecomte de Noüy (stilul arhitectonic al construcției este combinat, turlele din față fiind în stil baroc, în rest stilul fiind bizantin); Monumentul Independenței, un complex statuar, închinat eroilor din Războiul de Independență din 1877, realizat, în 1985, de un grup de arhitecți din București; Monumentul ”Dorobanțul” (realizat în anul 1907, de către sculptorul italian Raffaello Romanelli), care este legat tot de Războiul de Independență și îl reprezintă pe un erou local căzut în luptă — dorobanțul Tudorică Nicolae; monumentul închinat lui Mircea cel Bătrân, creație a sculptorului bucureștean Oscar Han, realizat din bronz, ridicat în 1968; biserica având hramul ”Sfânta Vineri” (1862) ș.a.
Un alt obiectiv de interes cultural este Muzeul municipal, aflat într-un imobil construit la începutul secolului al XX—lea, având o arhitectură deosebită și care face parte din lista monumentelor istorice de patrimoniu. Muzeul găzduiește în încăperile sale obiecte arheologice aparținând mai ales vechii cetăți feudale Turnu, precum și tablouri ale pictorilor locali, donate muzeului.